Lingurița de gînduri bune XII

Cu Bubu la congresul de cardiologie

Până când organizatorii mi-au confirmat acceptarea lucrării și m-au inclus în program, cele mai convenabile camere de hotel se dăduseră. Am rezervat deci apartamentul, de fapt o cameră cu un antreu mai larg, dar cu balcon și cu vedere spre bulevardul central din Sinaia și spre munții Baiului. Am hotărât cu M s-o luăm și pe Bubu, mama ei, care tocmai își revenise după o grea suferință. Aerul curat și soarele blând de toamnă aveau să-i facă bine. Ne-am răsfățat bându-ne cafeaua de dimineață pe balcon și privind lumea de pe bulevard. Dar în a treia zi am avut parte de un eveniment. Să fi fost în jur de ora nouă când s-a auzit un vuiet și claxoane pe bulevard. În scurt timp a apărut o coloană de oameni în tricouri și șorturi alergând cu multă râvnă. Surprinși și amuzați am recunoscut unii participanți: domnul profesor X, doctorul Y, chirurgul Z, domnul V de la Institut și încă vreo câțiva, persoane publice din cardiologie. Era crosul cardiologilor. În timp ce noi priveam și comentam într-o stare de oarecare excitate, Bubu tăcea și a continuat să tacă mult timp după ce alergătorii trecuseră. Într-un final ne-a întrebat dacă l-am văzut și pe doctorul B care o tratase cu succes. „Nu, dar de ce întrebi? Dacă era acolo, nu mă mai duceam în viața mea la el! Dar de ce Bubu? Ce fel de oameni serioși sunt ei, oameni cu multă carte și răspundere, să fugă în izmene dimneața prin centrul orașului? Păi o fac pentru binele public, ca să convingă lumea să facă mișcare și să prevină bolile de inimă. Bine, dar nu e suficient că sunt profesori, directori, șefi de secții, cei mai buni în meseria lor pentru ca lume să-i creadă? De ce trebuie să facă tot circul ăsta?” Am privit gânditor spre culmea domoală a muntelui, iar M s-a grăbit să spele ceștile de cafea.

Mi-am amintit evenimentul și întrebarea lui Bubu zilelel trecute la consultații. Pacientul din fața mea fusese la un consult chirurgical, trimis de mine. Chirurgul confirmase diagnosticul și având în vedere evoluția imprevizibilă și necunoscută, dorea să urgenteze un pic intervenția. Pacientul, după ce mi-a arătat că se documentase pe internet și aflase că sunt unele păreri diferite, m-a privit dramatic în ochi și m-a întrebat „dvs. în locul meu v-ați opera?” Omul avea dubii în ciuda diagnosticului meu și a confirmării specialistului. Deci competența noastră nu valora suficient și dorea un angajament emoțional din partea mea. Sunt convins că l-a întrebat același lucru și pe chirurg și probabil i-a cerut și garanții privind succesul procedurii. Ce să-i fi răspuns, că da, nu numai că m-aș opera, dar chiar o făcusem cu câți ani în urmă. Oricum nu s-ar fi liniștit, probabil că ar fi argumentat că eu sunt doctor și am fost tratat preferențial, iar el chiar dacă ar da bani tot n-ar avea nicio garanție. Am tăcut și l-am lăsat în lumea lui și a internetului.

Fără încredere între medic și pacient medicina nu poate fi eficientă, iar încrederea nu se clădește prin gesturi demonstrative. Deci nu, nu trebuie să alergăm la cros ca să accepte pacienții ce le recomandăm!

Dr. Oană Sever Cristian

Medicina în epoca digitală

Când în 1455 a terminat de tipărit Biblia, Guttenberg a declanșat revoluționarea informației. Mare meșter și inspirat inventator, el a realizat literele mobile din metal, presa de tipărit cu șurub și cerneala pe bază de ulei care să dureze. Nici Guttenberg și nici contemporanii nu au știut ce începuse, dar asta nu i-a împiedicat să nutrească anumite speranțe legate de noua invenție. Cardinalul Enea Silvio Piccolomini (viitorul papă Pius al II-lea) scria unui coleg la Roma după ce văzuse fragmente din Biblia tipărită de Guttenberg: ”textul este extrem de curat și lizibil, nu este deloc dificil să-l urmărești și poți să-l citești fără efort și chiar fără ochelari.” Biserica spera ca, cu ajutorul tiparului să răspândească credința urbis et orbis. Tipografii sperau ca tipărind Biblii să se îmbogățească. Niciuna din aceste speranțe nu s-a realizat, iar cursul istoriei determinat de această invenție a fost cu totul altul.

Noi astăzi trăim în epoca istorică digitală. Digitalizarea a penetrat toate aspectele vieții noastre: cum muncim, cum ne petrecem timpul liber, cum relaționăm cu ceilalți și chiar și cum gândim. A pătruns și în medicină, chiar dacă mai târziu decât în alte domenii. ”Sănătatea digitală valorifică puterile transformative ale tehnologiei informației și a comunicării pentru a îmbunătăți sănătatea și îngrijirea sănătății” World Economic Forum, 2014. Aceasta este o promisiune generoasă chiar dacă mai are de învins multe obstacole tehnice, administrative, legislative și economice până să aibă un succes deplin. Totuși cel mai greu  mi se pare a fi să atragi oamenii și instituțiile să-și modifice comportamentul ca să poată valorifica toate posibilitățile medicinei digitale. Sistemul nostru de sănătate este foarte complicat și extrem de rezistent la schimbare. Mă voi ocupa în continuare de trei aspecte care mi se par importante pentru sistemul medical: cum sunt colectate, analizate și aplicate informațiile, apoi care sunt tehnologiile digitale la îndemâna pacienților și care la îndemâna medicilor și cum comunică digital cei doi actori și în final efectele și provocările medicinei digitale. Voi încheia prin a arăta care au fost efectele pe termen lung ale tiparului.

Big data

Acest termen descrie volumul și varietatea datelor precum și viteza cu care sunt colectate. Toate sunt uimitoare! În medicina acestea includ date generate în timpul consultației clinice (aici intră și costurile necesare asiguratorului) dar și date generate în afara consultației clinice precum cele transmise de biosenzori portabili aflați la dispoziția pacienților, informații din social media sau tranzacții bancare cu cardul. Aceste date brute nu au nicio valoare în sine ci doar dacă sunt folosite pentru a lua decizii mai bune sau pentru educația și formarea medicală. Ele trebuie agregate, analizate și prezentate într-o formă care să scoată în evidență informația utilă. De obicei expunerile simple sunt suficiente ca de exemplu graficul evoluției tensiunii arteriale sau lista lunară cu pacienții programați pentru vaccinare. Alteori datele devin mai valoroase dacă sunt analizate ca să vedem ce se întâmplă (analiza descriptivă), de ce se întâmplă (analiza diagnostică), ce e probabil să se întâmple (analiza prognostică) sau ce ar trebui să facem (analiza prescriptivă). Aceste rezultate trebuie prezentate clar și la momentul oportun pentru a putea fi folosite practic în beneficiul pacientului, ca de exemplu când crește riscul pentru o anumită afecțiune și pacientul trebuie chemat la investigații specifice sau când scade riscul și monitorizarea trebuie rărită sau încheiată.

Dar există și numeroase riscuri. Datele trebuie colectate sigur și să fie demne de încredere ca de exemplu biosenzori validați/autorizați sau dosare electronice de sănătate standardizate. Datele să fie curate și semnificative, adică legate de rezultatul pe care-l urmărești și care contează (măsurători standardizate și validate), dar să conțină și metadate (date despre date) pentru a întregi contextul sau tabloul clinic (frecvența inimii a fost înregistrată în repaus sau în activitate, etc). Datele provenite de la diverse aparate, sisteme informatice și organizații trebuie apoi agregate pentru a alcătui un set de date complet. Din păcate majoritatea sistemelor nu sunt interoperabile datorită concurenței, costurilor, confidențialității datelor, și barierelor tehnice. Dar presupunând că toate datele sunt disponibile, analiza trebuie să ducă la rezultate de încredere livrate la momentul oportun, în formatul optim, pentru a produce intervenția optimă fie  pentru pacientul care își monitorizează greutatea, fie pentru medicul care folosește dosarul electronic de sănătate pentru monitorizarea pacientului sau a populației. Și nu în ultimul rând datele trebuie stocate în siguranță și confidențial.

Aplicații destinate pacientului/consumatorului

Conform estimărilor unui operator de telefonie, 95% dintre români utilizează sau au acces la un telefon inteligent. Tehnologiile digitale permit consumatorilor să le folosească inclusiv în scopul îngrijirii sănătății. Căutarea pe internet, accesarea unor site-uri dedicate sănătății sau întrebări adresate aplicațiilor de inteligență artificială sunt surse de informații medicale folosite de pacienți pentru autodiagnosticare și tratament. Alte aplicații sunt dedicate comparării calității medicilor și serviciilor spitalelor, altele sunt pentru obținerea unei programări. Există platforme digitale pentru comunități de bolnavi cronici care schimbă între ei informații privind oportunitățile de îngrijire pe termen lung și cum să se descurce singuri până ajung la medic sau chiar în locul vizitei la medic.

Biosenzorii sunt ieftini și se găsesc peste tot. Combinarea biosenzorilor cu  telefonul inteligent și transmiterea datelor fără fir și aplicațiile specializate oferă oportunități enorme și nebănuite de dezvoltare a medicinei digitale. În țările dezvoltate sunt multe aplicații dedicate urmăririi activității fizice, a aportului caloric și a altor parametri ce țin de promovarea stării de bine. Evoluția medicinei digitale se îndreaptă în prezent spre depășirea „sinelui cuantificat”, adică spre prevenirea bolilor, îmbunătățirea diagnosticului în asistența primară, îmbunătățirea managementului bolii prin creșterea aderenței la tratament și urmărirea parametrilor biologici ai unor bolnavi cronici. Deși toate aceste progrese sunt entuziasmante, rămân încă multe aspecte ce trebuie reglementate precum protejarea pacientului fără a stingheri dezvoltarea tehnologică. În al doilea rând cum să corectăm faptul că acum aceste tehnici sunt folosite de oameni tineri și sănătoși care nu au nevoie de ele, și nu de bolnavi sau oameni expuși la risc. Dacă nu corectăm acest dezechilibru în utilizare ne vom alege cu bolnavi neglijați și expuși la riscuri evitabile dar și cu oameni activi transformați în ipohondri anxioși care cheltuiesc averi și nervi pe controlul permanent al organismului pentru prezervarea ipotetică a stării de bine. În al treilea rând datele colectate trebuie să fie valide și demne de încredere. În al patrulea rând dispozitivele portabile și aplicațiile sunt expuse riscului ca utilizatorul să se plictisească rapid de ele, adică sunt niște jucării perisabile.Și nu în ultimul rând nu avem studii științifice care să dovedească utilitatea acestor dispozitive digitale în atingerea unor ținte clar definite de sănătate. Majoritatea au o utilitate foarte limitată și simpla furnizare de date privind parametri biologici nu duce automat la îmbunătățirea stării de sănătate. Pentru a fi realmente utilă medicina digitală va trebui să adopte strategii prin care să determine pacienții să aibă o atitudine activă privind schimbarea stilului de viață și aderența la tratament.Uneori pacienții vor trebui să consulte un medic, dar câți medici se vor arăta dispuși să analizeze o masă enormă și informă de date biologice, majoritatea irelevante. Și mai ales cine și cât îi va plăti?

Aplicații dedicate profesioniștilor

Introducerea SIUI (sistemul informatic unic integrat) și a DES (dosarul electronic de sănătate) a generat mari speranțe din partea personalului medical. Funcționarea lor intermitentă sau incompletă pe diverse funcții nu ne permite să estimăm încă beneficiile pentru sistemul de sănătate. Probabil că am reușit să evităm risipa pe analize și investigații duplicate sau pe medicamente prescrise în paralel, iar medicii de familie au putut să aibă o imagine mai clară a bolilor și tratamentelor pacienților. De asemenea probabil a crescut siguranța în prescrierea și eliberarea medicamentelor. Totuși datele privind morbiditatea, care dirijează politicile publice de sănătate, nu sunt extrase din SIUI ci sunt generate separat și transmise separat către DSP. Nu am găsit studii sau date relevante privind beneficiile aduse de SIUI și DES. Deci deocamdată SIUI nu se ridică la nivelul așteptărilor. Probabil că SIUI nu a funcționat suficient de mult timp ca să vedem beneficiile dar fără îndoială că sunt și deficiențe ale programului. În plus noi continuăm să ne amăgim cu iluzia că simpla furnizare de date medicului va duce automat la îmbunătățirea îngrijirilor de sănătate. Pe piața românească sunt multe programe private care încearcă să suplinească deficitele SIUI. Din păcate majoritatea nu sunt semnificativ mai bune decât SIUI în afișarea datelor necesare deciziei clinice. Aceste date sunt de cele mai multe furnizate în formate greu de urmărit, de exemplu analizele sunt afișate în ordine alfabetică (hemograma începe cu bazofile și se termină cu volum eritrocitar mediu), nu sunt grupate pe sisteme și aparate, nu oferă acces la baza de date a Agenției medicamentului pentru prescripții, nu oferă acces la Protocoalele de tratament și diagnostic. Asta presupune ca medicul să deschidă mai multe ferestre în paralele și să navigheze între ele în timp ce pacientul stă în fața sa și așteaptă decizia clinică. În plus motoarele de căutare afișează datele în funcție de cum și când sunt introduse și nu organizate în funcție de utilitate sau grupate pe teme. În concluzie SIUI și multe din programele private nu ajută medicul pentru că nu urmează paternul judecății clinice și nici fluxul de informații relevante sau preferințele medicului și ale specialității. Consecințele sunt cel puțin neplăcute în ambulatoriu: atenția medicului este acordată calculatorului în proporție de 2/3 din timpul destinat examinării clinice și comunicării cu pacientul. Medicul cu atenția astfel dispersată riscă să nu observe anumite alerte privind alergii la medicamente sau incompatibilități. Asta se datoreazăși faptului că programele sunt concepute, cred, după modelul jocurilor video care ascund informații cheie ca să-ți testeze atenția șispiritul de observație. Dar medicina nu e un joc video!În privința recomandărilor și prescripțiilor medicale programele sunt și mai restrictive. Ele nu recunosc decât medicamentele subvenționate de Casă pentru a fi decontate. Dar recomandările medicului sunt mult mai vaste. În primul rând programele ar trebui să preia toată rețeta medicului după care să le marcheze distinct pe cele compensate pentru a ușura și munca farmacistului. În cazul recomandărilor pentru analize, iarăși programul ar trebui să preia toată lista emisă de medic și să le marcheze pe cele compensate ca pacientul să știe ce are de plătit, dacă dorește. Nu mai vorbesc de planurile de recuperare, îngrijiri la domiciliu, recomandările dietetice și de stil de viață care ar trebui să fie preluate automat în fișa de consultații. Pe scurt, atât planul de investigații cât și cel terapeutic ar trebui să fie disponibile pentru a putea fi evaluate și completate sau continuate de toți medicii care sunt implicați în îngrijirea acelui bolnav. Putem înțelege că SIUI a fost creat în  primul rând pentru a urmări serviciile și a justifica plățile, dar credem că a venit momentul să depășim aceste limitări și să-l transformăm într-un instrument  de lucru pentru medicul practician. Deocamdată el nu aduce decât nervi, oboseală și dezamăgiri medicilor practicieni.

Aplicații care facilitează comunicarea medic-pacient

Tehnologiile de telecomunicație digitale și mobile au modificat profund viața noastră cotidiană. Cu toate acestea majoritatea interacțiunilor dintre medici și pacienți se produc în modul tradițional, față în față și ocazional telefonic. Dar lucrurile se schimbă treptat. Aproape o treime din consultațiile curente de pediatrie pe care le acord se întâmplă pe whatsapp. În alte țări au apărut portale proiectate să permită e-visits în condiții de securitate a datelor, în care pacienții introduc date pe care medicii le analizează și răspund. Telefoanele inteligente realizează imagini cu mare definiție care permit medicilor să diagnosticheze și să trateze multe afecțiuni la distanță. Deși tehnologia o permite, telemedicina este încă o excepție. Ea se practică într-un mod haotic, de obicei când are timp sau se sperie pacientul, nu este rambursată (cu excepția perioadei de pandemie) și nu are niște standarde de calitate privind acuratețea datelor trimise de pacient și precizia răspunsurilor oferite de medic. Menționez că reînnoirea unei prescripții pentru boli cronice nu este telemedicină. Deși telemedicina este mai comodă pentru pacient și mai ieftină de rambursat, ea poate duce paradoxal la creșterea costurilor cu îngrijirea medicală. În primul rând ea va crește enorm numărul de solicitări de la oameni care de fapt nu ar avea nevoie de o consultație medicală (dacă tot e la îndemână). În al doilea rând datorită unei imprecizii inerente ea va duce la și la creșterea vizitelor la medic pentru eliminarea incertitudinilor. Și nu în ultimul rând consultarea haotică a numeroși medici accesibili pe net va crește fragmentarea îngrijirilor medicale. Deocamdată telemedicina este folosită în urgențe și în asistența primară în zone lipsite de medic de familie. Nu există suficientă experiență în asistența de specialitate, dar are perspective bune în îngrijirea unor boli cronice.

Perspective

Autorul Evgeny Morozov ne avertizează împotriva nebuniei „soluționismului tehnologic”. Pe scurt, tehnologia creează un instrument, după care caută sau inventează probleme pe care să le soluționeze cu acel instrument. Riscul este ca atunci când ai un ciocan în mână și peste tot vezi numai cuie care trebuie bătute. Mai pe larg, soluționismul tehnologic reformulează probleme complexe precum sănătatea și îngrijirea ei în probleme simple, clar definite care au soluții computabile, sau ca procese evidente și transparente care pot fi ușor optimizate dacă ai algoritmul potrivit. În realitate, după cum spune economistul Victor Fuchs „majoritatea problemelor din sănătate sunt complexe, iar răspunsurile ușoare sunt fie greșite fie incomplete.” Așteptările privind medicina digitală vor trebui temperate deoarece aplicațiile pe telefon nu ne vor scăpa de obezitate, iar DES nu va reduce costurile îngrijirii sănătății. Până la momentul actual soluțiile digitale au avut un impact minim asupra îngrijirii și stării sănătății populației generale. Pe lângă problemele tehnice de validare și interoperabilitate sunt și motive profunde. În primul rând instrumentele existente au fost create de antreprenori care au dorit să le valorifice imediat, adică au produs instrumente simple și au căutat probleme simple pe care să le rezolve, precum numărul de pași, caloriile consumate, frecvența inimii, etc. Acestea nu pot ajuta pacienții cu probleme complexe de sănătate și de comportament legat de sănătate, care constituie grosul cheltuielilor medicale. În al doilea rând, toate aceste tehnologii nu operează în vid. Instrumentele medicinei digitale trebuie integrate în viața de zi de zi, iar indivizii trebuie să-și schimbe atitudinile și organizațiile trebuie să-și schimbe procedurile. Inteligența artificială probabil va duce la dispariția unor specialități medicale așa cum le cunoaștem acum, precum imagistica și anatomia patologică. Psihiatria și medicina de familie se vor transforma profund, iar chirurgia va rămâne în esență la fel. Schimbarea durabilă se va produce numai când utilizatorii vor constatat că sunt valoroase în practica medicală. Pentru pacient valoarea înseamnă: convenabil, disponibil, mai ieftin decât ce există și să ducă la o stare de sănătate mai bună. Pentru medic înseamnă: satisfacție profesională mai mare, venituri mai bune, eficiență și o stare de sănătate mai bună a pacientului. Pentru asigurator înseamnă costuri mai mici și creșterea numărului de clienți. Foarte puține instrumente ale medicinei digitale satisfac pe toți cei trei jucători.

Ce urmează?

Roy Amara, inginer de sisteme cu studii de management și de artă, pe vremea când lucra ca cercetător la Stanford, a formulat o lege (mai degrabă un adagio) privind prognozarea efectelor tehnologiei: avem tendința să supraestimăm efectele unei tehnologii pe termen scurt și să le subestimăm pe termen lung. Această lege se aplică perfect în cazul medicinei digitale. Câștigurile pe termen scurt vor fi treptate. Multe aplicații și instrumente destinate pacienților vor dispărea. Cabinetele medicilor de familie și spitalele se vor lupta cu programe și dosare electronice prost concepute, iar telemedicina se va extinde încet dar sigur. Pe termen lung însă vor începe să apară beneficiile: medicii și managerii vor învăța cum să folosească sistemele (chiar și DES), vor ști să adune datele să le analizeze și să le integreze, va crește calitatea îngrijirilor și satisfacția pacienților și sperăm că vor scădea costurile. Frecvența cu care apar noi tehnologii este mare și chiar dacă multe vor eșua, având în vedere numărul lor crescut, destule vor rămâne. Instrumentele digitale vor împuternici pacienții care vor avea mai multe informații și vor putea face alegeri informate privind tratamentul. În noua lume cu acces instantaneu pacienții nu vor mai tolera documente pe hârtie semnate ș parafate, programări telefonice și medici pe care nu-i pot contacta la nevoie. Instrumentele digitale ne vor ajuta să legăm genotipul de fenotip și de condițiile de mediu pentru a găsi noi tehnici de diagnostic precoce și tratamente inovative. Îngrijirea sănătății se va deplasa spre domiciliul pacientului (deci va crește rolul medicului de familie), va fi mai eficientă și mai suportabilă. Dar inundați de o masă imensă de date biomedicale nu riscăm să pierdem din vedere imaginea de ansamblu asupra pacientului și a bolii sale? Cuantificarea fiecărei bătăi a inimii, a fiecărei respirații sau ciclu de somn, nu ne va transforma într-o națiune de ipohondri? Ipohondri care vor sufoca sistemul cu pretențiile lor? Putem să protejăm eficient datele medicale ale pacienților și să evităm abuzurile din partea asiguratorilor, a instituțiilor statului și a hackerilor? Tehnologiile digitale au transformat presa, comunicațiile, transportul, industria. În mod sigur vor transforma și medicina. După cum spunea fondatorul ecologiei pragmatice Stewart Brand: „ Nu trebuie să încercăm să schimbăm modul cum gândesc oamenii. E suficient să le dăm un instrument nou.” Și totuși care sunt perspectivele medicinei de familie în haosul stârnit de revoluția digitală? Perla coroanei în specialitatea de medicina familiei este relația medic-pacient de lungă durată. Cum spuneam în preambulul cărții mele Relația medic-pacient în practica medicală: „ Vindecătorii sunt gazde care ascultă cu atenție și răbdare poveștile unor străini aflați în suferință. Pacienții sunt oaspeți care își redescoperă sinele spunându-și povestea celor care le oferă un loc liniștit unde să stea. În cursul povestirii străinii se împrietenesc nu numai cu gazdele ci și cu propriul lor trecut. Consultația este ocazia în care un om, care este sau se crede bolnav, se adresează unui medic în care are încredere. Aceasta este unitatea fundamentală a practicii medicale și din ea derivă tot restul medicinei. Cheia de boltă a consultației, ca și a găzduirii, este încrederea, iar în absența ei, tot edificiul medicinei se clatină.”

Final

Dar să revenim la Guttenberg și la așteptările contemporanilor lui privind tiparul și să vedem ce s-a întâmplat pe termen lung. Biserica creștină nu a reușit să devină universală. Din contra, pe termen lung publicațiile ieftine au dus la generalizarea alfabetizării la toate clasele sociale, care a dus la apariția dezbaterilor publice, care au favorizat apariția și răspândirea Protestantismului. Nici tipografii nu s-au îmbogățit vânzând Biblii, ci s-au îmbogățit vânzând cărți de joc și pornografie, adică au satisfăcut cerințele pieței, joaca și sexul! Pe termen lung modul nostru de a gândi și judeca a fost modificat profund de scris și citit. Alfabetul fonetic și structura gramaticală standardizată au crescut precizia textelor scrise dar și puterea analitică a cititorului. Tiparul a generalizat aceste avantaje la toată populația alfabetizată. Deci legea lui Amara ne oferă predicții corecte!

Dr. Oană Sever Cristian

Medic primar MF

Consilier al Ministrului Sănătății

Keynote rostit la deschiderea celei de a XX-a Conferințe a Asociației medicilor de familie din București – Ilfov, 27-30 martie 2024

Lingurița de gânduri bune (XI)

Cum am aflat de Sfântul Mucenic Foca

În anul 1627 sinodul Bisericii ortodoxe ardelene întrunit sub păstorirea mitropolitului Dositei a stabilit cifra record de 73 de sărbători canonice, la care se adugă cele 52 de duminici, ajungându-se la un total de 125 de zile de sărbătoare anuale. Nerespectarea lor atrăgea pedepse grele: „…nime să nu cuteze a lucra, nici sie, nici la clacă, că cine va lucra să fie de glubă 6 florinți, iar popa de nu va spune sărbătoarea, birșag 12 florinți.” Sărbătorile religioase ale românilor ardeleni au fost permanent un prilej de ironie pentru cele trei națiuni din Transilvania, mai ales după încheierea evului mediu în Europa. Pe deoparte era problema economică, pentru că 73 de zile pe an românii nu veneau la muncă pe moșiile nobililor. Aceștia fiind în majoritate calvini aveau numai 3 zile de sărbătoare pe an în plus față de cele 52 de duminici. Desigur în realitate oamenii își lucrau pământurile lor chiar și în zile de sărbătoare minore pentru că de ele depindea supraviețuirea lor și a familiilor. Aici însă intervine și problema confesională, atât calvinii cât și catolicii făcând presiuni ca să-i convertească pe ortodocși, începând prin armonizarea timpului canonic. Lucrurile s-au complicat după 1701 când au intrat în joc și austriecii. Administrația imperială care dorea să raționalizeze viața și timpul supușilor pentru a le crește productivitatea, a impus sărbătorile canonice catolice ca fiind obligatorii în întregul imperiu. Pentru calvini nu era o problemă pentru că sărbătorile catolice erau ceva mai multe și oricum la aceleași date ca ale lor. Românii însă s-au prevalat de legile toleranței religioase din Transilvania, care permitea fiecărei confesiuni să-și celebreze sărbătorile în deplină libertate. Având în vedere că sărbătorile nu erau la aceleași date la ortodoși și la catolici, iar cele catolice deveniseră obligatorii, numărul zilelor libere pentru români a crescut considerabil! Cum intervenția imperială de uniformizare și modernizare a societății a creeat mai multe probleme decât a rezolvat, societatea și-a căutat propriile rezolvări.  Pe deoparte românii au fost mai accentuat percepuți ca străini cu obiceiuri exotice, iar pe de altă parte a crescut numărul zilelor obligatorii de clacă. Această ultimă hotărâre i-a împins pe țăranii români să dedice muncii mai multe zile din propriul timp canonic de sărbătoare. Între timp lucrurile au evoluat semnificativ, dar în Ardeal și acum sărbătorim cu toții Paștele de două ori, ceea ce nu e un lucru rău!

Totuși după trei sute de ani de la cele relatate de mine, rezistența față de alterarea timpului canonic ortodox continua. În toamna anului 1960 mă aflam la bunicii materni din Moldova care au hotărât să culeagă mai devreme via pentru că se prognozau ploi. Au tocmit oamenii care veneau de obicei: bani, mâncare și tot al șaptelea coș din ce se culegea. Și au așteptat, și au așteptat…A doua zi bunicul a înhămat calul la șaretă, m-a luat cu el, și a dat fuga să vedem ce s-a întâmplat. Oamenii erau bine mersi și stăteau la taclale prin curte. Spre marea mea uimire i-au spus: „ Păi bine Coane Ioane, cum era să venim la muncă de ziua Sfântului Mucenic Foca. Matale n-ai văzut ca e cruce neagră în calendar?” Bunicul a tăcut, pentru că nu te pui cu credința oamenilor, dar știu că odată ajuns acasă a mai luat un rând de pastile pentru tensiune. Eu m-am bucurat de excursia cu șareta, iar bunica a pus mâncarea la rece în beci. De atunci au trecut peste 60 de ani plus o pandemie majoră și am aflat că se experimentează săptămâna de lucru de patru zile. Probabil că dezvoltarea tehnologică ne permite acest lucru. Nu știu dacă ziua liberă în plus va fi un timp canonic de sărbătoare în comunitate sau ne vom canoni individual să ne distrăm în rând cu lumea. Sfântul Foca să ne lumineze!

Lingurița de gânduri bune (X)

Trei telefoane la vremea siestei

Romanii erau constructori și manageri excepționali. Unul dintre motivele acestei excelențe este modul de organizare a muncii. Ziua lumină avea douăsprezece ore, deci orele de iarnă erau mai scurte decât cele de vară. Acest lucru permitea un reglaj fin al efortului în funcție de anotimp. Iarna când era frig, umezeală și întuneric, ora de muncă și deci efortul lucrătorilor era mai mic. Trezirea era odată cu răsăritul soarelui când luau și micul dejun, apoi munceau iar a șasea oră era pauză de masă și odihnă – siesta (a șasea oră) –  și apoi lucrau până la apusul soarelui. Romanii erau deci mult mai bine integrați în ritmul naturii și acesta este sigur unul din motivele succesului lor. M-am hotărât să introduc în viața mea această bună tradiție milenară. Deci după masa de prânz moțăiam cu ”Refugiul timpului” al lui Gospodinov căzut pe piept, când a sunat telefonul. Număr necunoscut, dar răspund pentru că reflexul de medic de familie cu bebeluși pe listă nu mă lasă să închid telefonul. Un domn amabil îmi spune că este avocat la o firmă de avocatură celebră. Mă crispez, cine știe ce urmează? Domnul continuă, că vrea să facă un bine pentru că a găsit un portofel pe care vrea să-l returneze păgubașului. Și ce treabă am eu? Păi în portofel era un bilet de internare emis de mine, drept pentru care m-a căutat pe saitul Colegiului medicilor, mi-a găsit numărul de mobil și m-a sunat cu speranța că am numărul de telefon al pacientului. Îl aveam, i l-am dat și i-am mulțumit. Mare lucru tehnologia! Am mutat cartea pe noptieră și am adormit fericit la loc. Telefonul sună din nou. Tot un număr necunoscut și o voce amabilă. Avea numărul meu de la Casa de asigurări. M-am grăbit să-i răspund că nu mai înscriu pacienți noi dar pot să-i recomand câțiva colegi de ispravă, mai tineri. Omul a declinat oferta mea și mi-a spus că reprezintă Școala de copii nevăzători și are de vânzare (cu factură) un set de 50 de pixuri pentru ajutorarea școlii. Ce puteam să fac? Am acceptat și m-am ales cu pixurile. N-o să le termin până la pensie așa că aștept solicitări să le donez. Nu m-am mai culcat și bine am făcut. A sunat pacientul să-mi mulțumească pentru că am ajutat la recuperarea portofelului pierdut.

Lingurița de gânduri bune IX

Informație și judecată critică

Pe vremuri oamenii nu aveau informații suficiente sau suficient de corecte. Deci nu puteau lua prea des decizii corecte, decât dacă aveau o mare putere de judecată. Astăzi există informații corecte pe internet dar sunt bine ”ascunse” într-o mare de falsuri așa că le trebuie acceași mare putere de judecată ca să discearnă adevărul de fals. Problema e că tinerii nu mai învață la școală cum să judece corect ci doar deprind abilități. Abilitățile sunt un fel de protocoale cum să faci într-o situație dată, adică o situație cunoscută și anticipată. Dar ce faci când situația nu e nici cunoscută nici anticipată? Te întorci la la judecata critică și la realitatea descrisă de chimie, fizică, biologie, matematică. Realitatea aflată în permanentă schimbare nu este o joacă, iar abilitățile nu sunt suficiente. Abilități au și cățeii, dar nu sunt în strare să construiască piramide și nici să ajungă pe Lună.

Deci tinerii cu abilități nu pot lua decizii corecte în situații neanticipate dar se pot juca la infinit după reguli variate dar prestabilite. Inteligența artificială joacă după reguli prestabilite formulate după căutarea extinsă a faptelor pe internet. Este deci în esență un motor de căutare extraordinar de performant. Timpul economisit pentru utilizatori, prin servirea de-a gata a informației, nu este folosit de oameni pentru a gândi critic ci pentru a se juca sau eventual pentru a deveni ”creatori de conținut”! Pe vremea când oamenii căutau și descopereau singuri informația, mulți o și evaluau critic în mod implicit. Azi informația  este livrată destinatarului digerată și ambalată. Fără efort, fără surprize ca să nu ne strice joaca și să nu ne ”tulbure emoțional”.

Lingurița de gânduri bune (VIII)

O atingere ușoară ca fulgul…

…și poți să vorbești la telefon, să vezi un film, să faci o comandă sau o plată, sau să te joci. Inginerii ne promit o lume în care totul poate fi făcut cu o atingere ușoară ca fulgul. Viața noastră devine o joacă grațioasă cu lucrurile. Problema e că îmbătrânim. Dispozitivul ne cere o parolă sau un gest a cărui semnificație am uitat-o, amprenta degetului este mai ștearsă sau incompletă, semnificația iconițelor de pe ecran îmi scapă în parte, tremuratul mâinii nu mă lasă să interceptez și să dirijez spotul mișcător ca să răspund la apel. În plus supa nu mai stă în lingură, pipiul curge când și pe unde vrea el, treptele sunt prea multe sau prea înalte, iar casa are prostul obicei să se rotească din senin cu tot cu mine. Deci cum rămâne cu joaca grațioasă cu lucrurile și cu atingerea ușoară ca fulgul care le comandă? Problema, de fapt, este cât timp ne putem păstra autonomia. Cât timp putem să ne descurcăm fără să ne deranjăm copiii și prietenii, fără să ajungem o povară pentru ei? Această povară este acum descărcată în aziluri unde îngrijirea (spălat, hrănit, recuperare fizică) nu se face doar cu o atingere ușoară ca fulgul. Apoi când e momentul optim să ajungi la azil: când nu mai poți fizic, nu-ți mai pasă sau nu mai știi unde te afli, sau când aparținătorii fac o criză de nervi? În mod sigur revoluția adusă de tehnologia informației nu-i încă pentru bătrâni! Poate că inginerii se vor hotărî să rezolve și problemele bătrânilor nu doar ale tinerilor pentru că inevitabil și inginerii îmbătrânesc!

Lingurița de gânduri bune VII

Ce face un agnostic de Crăciun?

Constată că epifania mult așteptată tot nu a venit.

Constată că familia nucleară, în absența copiilor plecați de acasă, nu e de ajuns.

Deschide o carte și află că: „Practicarea constantă a religiei are efecte benefice asupra sănătății mintale precum mai puțină depresie, stimă de sine mai mare și o mai mare fericire familială și maritală. Practicarea constantă a religiei este bună pentru sănătatea personală, crește longevitatea, crește șansele de vindecare de boli, scade incidența multor boli fatale.” (Heritage Institute, 1996).

Încearcă să se bucure de bucuria celorlalți chiar dacă nu înțelege cum funcționează credința. Dar nu tot ceea ce funcționează și ne face bine este ușor de înțeles!

În 1992 criticul muzical Allan Kuzinn a analizat Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski și scria: „face un zgomot vesel, se scaldă în melodii drăguțe și retorica lui dramatică permite (sau chiar cere) solistului să facă o impresie flamboiantă. Dar este în întregime găunos.”

La sfârșitul concertului însă ne trezim ovaționând cu lacrimi în ochi!

În concluzie, ce face un agnostic de Crăciun?

Lăcrimează, se simte copleșit și nu știe de ce.

Lingurița de gânduri bune (VI)

Vacanțe și teste PISA

În secolul al XVII-lea când Franța și Țările de Jos au introdus învățământul primar obligatoriu s-a negociat un pact social. Copii erau lăsați vara în familie ca să ajute la muncile agricole, iar în timpul iernii erau preluați de stat pentru ca să-i transforme în cetățeni educați. Așa s-au născut vacanțele de vară și trimestrele punctate de scurte întreruperi de sărbătorile religioase. În anii post-pandemici am observat un lobby tot mai insistent al celor din industria HORECA pentru prelungirea vacanței de vară până la 30 septembrie dar și a vacanțelor de iarnă la minim două săptămâni în sezonul de schi. Școala, sau mai bine zis absența ei, are un nou rol și anume de a asigura venituri constante industriei turistice. Nu am văzut vreun protest din partea sindicatelor profesorilor împotriva acestei deturnări a rolului școlii. De altfel aceste sindicate au și ele o muscă pe căciulă pentru că nu urmăresc îmbunătățirea educației ci doar prezervarea unor catedre și materii care dau de lucru unor profesori fără nicio legătură cu evoluția lumii actuale sau viitoare. Deci sistemul educațional din România are rolul de a asigura locuri de muncă corpului profesoral și încasări umflate industriei turistice. Deci vom avea educație cu termen redus care va asigura forță de muncă pentru industria HORECA și eventual pentru ministerul învățământului. Ce-ar fi dacă copii ar petrece ceva mai mult timp la școală, să zicem de la 1 septembrie la 15 iulie. Poate nu vom mai fii ultimii la testele PISA și vom avea o șansă în plus să ne dezvoltăm ca țară. Haideți să evoluăm un pic, mai ales că sistemul privat și cel public din alte țări a pornit deja pe această cale.

PS: ghici cine va ieși în stradă să protesteze?

Lingurița de gânduri bune (V)

Toamna în București

Au început ploile și odată cu ele necazurile pentru pietoni. În București nu ploaia te udă cât șoferii neatenți. Majoritatea stațiilor STB de autobuz sunt prevăzute cu refugiu acoperit. Problema e că refugiul nu-ți asigură protecția la care te aștepți ci te transformă într-o țintă fixă. Deci, când începe ploaia pietonii intră într-o stare de agitație din dorința de a se pune la adăpost. Stațiile de autobuz oferă acest adăpost doar că în fața lor sunt bălți formate în brazdele din asfalt lăsate de aceste vehicule grele. Dar problema e în altă parte! Șoferii, firi sensibile, intră și ei într-o stare de agitație când plouă, molipsindu-se probabil de la pietoni. Rezultatul e că toți accelerează la maxim, mai ales în dreptul stațiilor de autobuz, dar și la intersecții ca să prindă unda verde. Problema e psihanalizabilă, dar până ne lămurim propun montarea unor denivelări transversale în dreptul stațiilor pentru a-i obliga să încetinească. După asta am putea chema psihologii, că pentru educatori e prea târziu!

Lingurița de gânduri bune (IV)

Impozitele și gunoiul

La ultimul meeting din decembrie 1989, Ceaușescu, după ce ne-a cerut să stăm liniștiți la locurile noastre, ne-a promis o sută de lei în plus la leafă. Asta reflectă ce înțelegea el din funcționarea economiei și a societății. Cei o sută de lei nu aveau de unde  să-ți aducă mâncare pe masă, căldură în calorifer sau autobuzul în stație. Atât s-a priceput, iar cei o sută de lei promiși nu l-au salvat.

După un an la Oslo s-a negociat acordul de pace israelo-palestinian care prevedea înființarea statului Palestina. Israelienii, foarte aplicați, doreau să precizeze și să negocieze toate aspectele care fac un stat funcțional. Excedați, palestinienii au replicat că ei vorbeau de un măreț pas istoric și nu doreau să-și piardă vremea cu amănunte gen cine strânge impozitele și cine strânge gunoiul. Reprezentantul Israelului a replicat că rolul statului este tocmai să strângă impozitele și gunoiul. Se pare că această diferență de viziune persistă încă, și nu numai acolo. În România politicienii se întrec să ne promită sporiri istorice de pensii și salarii. Nu reușesc însă să strângă nici impozitul și nici gunoiul (care mai trebuie și reciclat așa cum ne dictează ”ocupanții” din Uniunea Europeană!). Haideți să evoluăm un pic și să-i presăm să-și facă treaba, sau să plece acasă dacă nu sunt în stare.