Monthly Archives: decembrie 2011

Puterea ideologiilor

Puterea ideologiilor

 

„Iubitule, mă mai iubeşti?

Te voi iubi veşnic iubita mea!”

Acest dialog aproape banal nu este despre iubire, cum ar părea la prima vedere. Este despre certitudine, certitudinea iubirii în acest caz. Oamenii sunt flamânzi după certitudini: certitudinea iubirii, a sănătăţii, a bunăstării şi a vieţii veşnice. Dar la ce ne trebuiesc toate aceste certitudini? Ca să ne rămână energia şi timpul necesare să facem ce vrem fără vreo grijă. Nenorocirea societăţii moderne este că certitudinile dispar încet, încet din lume.  Dumnezeu a murit, după cum au descoperit ateii din cele mai vechi timpuri, dar n-au avut curajul s-o spună cu glas tare până la Nietsche. Legile naturii fizice au devenit din ce în ce mai complexe încât sunt inaccesibile majorităţii muritorilor. Singura certitudine este legea evoluţiei universale, dar ea nu ne aduce liniştea dorită ci tocmai neliniştea de care ne ferim din toate puterile.  Desigur nici natura umană nu se prea schimbă, dar nici asta nu ne aduce liniştea, ci doar ne explică foamea de certitudini. În absenţa lui Dumnezeu, foamea de certitudini trebuia astâmpărată cumva şi atunci au apărut ideologiile. Ele îţi livrează certitudini la pachet, dar nu precizează data expirării şi nici efectele adverse principale. În secolul trecut ne-am infectat cu fascism, apoi cu comunism, dar din păcate am rămas sensibili la multe alte posibile ideologii viitoare. În ultimii ani ne-am contaminat, cel puţin la nivelul unor elite, de ideologia „pieţei libere”.

Cu ani în urmă, când încă mai făcem şi eu câte o subfebrilitate politică, un tânăr şi vioi liberal m-a întrebat: „Ce trebuie să facem ca să asigurăm victoria pieţei libere în asistenţa medicală?” Întâi n-am înţeles întrebarea: „Cum adică victoria pieţei libere? Parcă noi doctorii luptam împotiva bolii şi suferinţei şi nu pentru sau împotriva victoriei pieţei libere sau a colectivismului.” Nu va mai relatez restul dialogului pentru că interlocutorul meu a rămas surd şi orb la argumentele mele pragmatice deşi avea formaţie de medic (nu a mai practicat din cauza solicitărilor epuizante ale vieţii publice).  Problema (infecţia) însă a rămas şi s-a acutizat brusc în ultimele luni odată cu noile propuneri de modificare a legii sănătăţii. De fapt este vorba doar de „liberalizarea” asigurărilor. Vom avea mai multe case private de asigurări de sănătate, pacienţii vor plăti mai multe co-plăţi, etc. Înainte de orice alt comentariu ţin să vă reamintesc că în Anglia, Suedia sau Danemarca nu există această „libertate” de opţiune, dar au cea mai eficientă asistenţă medicală din lume. În America libertatea e totală (poţi să nici nu te asiguri!) dar sistemul e scump şi ineficient după orice standard l-ai judeca. Deci noi ce ne dorim? Asistenţă medicală mai bună, echitabilă şi comprehensivă, sau puritate ideologică şi victoria pieţei libere în sănătate? Rostul unei societăţi private de asigurări de sănătate este să facă bani şi nu să îngrijească bolnavi! Nu solidaritatea socială şi ajutorul reciproc este ţinta lor, ci să vândă frică. Frica de boală şi de invaliditate pe care trebuie să le înfrunţi singur şi pentru care e mai bine să strângi cureaua să econmiseşti şi să le dai lor banii pentru administrare. Frica de incendiu, inundaţie, cutremur şi malpraxis pentru care plătim cu toţii dar nu vedem niciun ban, sau în cel mai bun caz mult mai puţin decât s-a promis. Faptul că oamenii trăiesc în familii şi reţele sociale care intervin în ajutorul unui membru lovit de o nenorocire este un mare handicap pentru asigurători. Sau un avantaj în măsura în care oamenii îşi rezolvă problemele cu prietenii şi renunţă să-şi mai pretindă drepturile pentru care au plătit.

Să încercăm să ne imaginăm cum va fi cu mai multe societăţi private de sigurări de sănătate. Vă rog ca în acest demers să nu uitaţi premiza enuţată mai sus (cu caractere bolduite). Voi începe direct cu concluzia: standardele de calitate ale îngrijirii bolnavilor se vor prăbuşi. Argumentul meu ţine de o experienţă pe care au trăit-o toţi proprietarii de autoturisme. În ultimul an au fost mai multe scandaluri care  priveau asigurările auto. Sub presiunea concurenţei din piaţă şi a dorinţei de câştig, unii asiguratori au agreat atelierele de service care foloseau piese falsificate, mai ieftine, în locul celor originale garantate de producător. Odată ce vestea s-a răspândit, au negat-o cu vehemenţă, dar nu au întârziat să ofere asigurări mai scumpe pentru cei ce doreau piese originale. Cine a câştigat? Proprietarul de automobil plăteşte mai mult de frica falsurilor; producătorul de piese originale produce tot atât sau mai puţin şi vinde cam la acelaşi preţ; producătorul de falsuri produce şi vinde ceva mai puţin, iar atelierul auto încasează aceiaşi bani pentru manoperă.  Singurul câştigător este negustorul de frică.  Cred că industria publicitară ar trebui să-şi schimbe sloganul: nu sexul vinde, ci frica vinde cel mai bine.  Se va întâmpla acelaşi lucru şi în asistenţa medicală? Fără îndoială, şi în plus se va duce pe apa Sâmbetei şi bruma de solidaritate socială pe care o aveam (capitol la care societate românească stă oricum prost!). Dacă nu ar fi orbiţi de ideologia pieţei libere, reformatorii noştri ar fi trebuit să ne spună că în Olanda, după introducerea acestui sistem, cheltuielile în sănătate au crescut cu 40% în câţiva ani fără ca satisfacţia şi calitatea să crească semnificativ.  Pacienţii mei deja mă întreabă: „Domnul doctor când vom începe să plătim?”  Întrebarea are însă două nuanţe distincte: bătrânii, şomerii şi săracii mă întreabă cu îngrijorarea că nu-şi vor mai permite îngrijirea medicală obişnuită; cei din clasa înstărită cu nerăbdare sperând că dacă plătesc nu vor mai sta la coadă cu toţi nespălaţii. Voi ce le-aţi răspunde, dragi colegi? Noi ce ne dorim ca societate, pentru că dacă ne dorim o societate puternică ar fi cazul să nu mai stăm cu mâinile în sân şi să lăsăm ideologiile să ne conducă!

Dr. Sever Cristian Oană