O atingere ușoară ca fulgul…
…și poți să vorbești la telefon, să vezi un film, să faci o comandă sau o plată, sau să te joci. Inginerii ne promit o lume în care totul poate fi făcut cu o atingere ușoară ca fulgul. Viața noastră devine o joacă grațioasă cu lucrurile. Problema e că îmbătrânim. Dispozitivul ne cere o parolă sau un gest a cărui semnificație am uitat-o, amprenta degetului este mai ștearsă sau incompletă, semnificația iconițelor de pe ecran îmi scapă în parte, tremuratul mâinii nu mă lasă să interceptez și să dirijez spotul mișcător ca să răspund la apel. În plus supa nu mai stă în lingură, pipiul curge când și pe unde vrea el, treptele sunt prea multe sau prea înalte, iar casa are prostul obicei să se rotească din senin cu tot cu mine. Deci cum rămâne cu joaca grațioasă cu lucrurile și cu atingerea ușoară ca fulgul care le comandă? Problema, de fapt, este cât timp ne putem păstra autonomia. Cât timp putem să ne descurcăm fără să ne deranjăm copiii și prietenii, fără să ajungem o povară pentru ei? Această povară este acum descărcată în aziluri unde îngrijirea (spălat, hrănit, recuperare fizică) nu se face doar cu o atingere ușoară ca fulgul. Apoi când e momentul optim să ajungi la azil: când nu mai poți fizic, nu-ți mai pasă sau nu mai știi unde te afli, sau când aparținătorii fac o criză de nervi? În mod sigur revoluția adusă de tehnologia informației nu-i încă pentru bătrâni! Poate că inginerii se vor hotărî să rezolve și problemele bătrânilor nu doar ale tinerilor pentru că inevitabil și inginerii îmbătrânesc!
medicinaevolutionista 
Lasă un comentariu