Lingurița de gânduri bune VII

Ce face un agnostic de Crăciun?

Constată că epifania mult așteptată tot nu a venit.

Constată că familia nucleară, în absența copiilor plecați de acasă, nu e de ajuns.

Deschide o carte și află că: „Practicarea constantă a religiei are efecte benefice asupra sănătății mintale precum mai puțină depresie, stimă de sine mai mare și o mai mare fericire familială și maritală. Practicarea constantă a religiei este bună pentru sănătatea personală, crește longevitatea, crește șansele de vindecare de boli, scade incidența multor boli fatale.” (Heritage Institute, 1996).

Încearcă să se bucure de bucuria celorlalți chiar dacă nu înțelege cum funcționează credința. Dar nu tot ceea ce funcționează și ne face bine este ușor de înțeles!

În 1992 criticul muzical Allan Kuzinn a analizat Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski și scria: „face un zgomot vesel, se scaldă în melodii drăguțe și retorica lui dramatică permite (sau chiar cere) solistului să facă o impresie flamboiantă. Dar este în întregime găunos.”

La sfârșitul concertului însă ne trezim ovaționând cu lacrimi în ochi!

În concluzie, ce face un agnostic de Crăciun?

Lăcrimează, se simte copleșit și nu știe de ce.