Monthly Archives: iunie 2014

Scene de viaţă bucureşteană. Lansare de carte

Lansările de carte sunt un prilej monden din ce în ce mai prizat de inelectualitatea bucureşteană. Trebuie să fii văzut, să zâmbeşti subţire, să te îmbrăţişezi galant cu lumea bună. În definit sunt cu toţii membri ai unei elite care se reuneşte să-şi reconfirme statutul social cu aceste ocazii. Domnişoare corporatiste, tineri rebeli aspiranţi la glorie, privesc cu invidie, şi uneori cu admiraţie, starurile de pe podium. Ideile expuse în carte sunt rareori subiect de dezbatere argumentată, şi mai degrabă motiv pentru vorbitori de a se pune în valoare.
În general sunt două feluri de inadecvare ale vorbitorilor, şi mă refer doar la cei ce chiar au citit cartea lansată. Primul, şi cel mai banal, este să vorbeşti despre tine şi cărţile tale şi să arăţi că ceea ce a scris autorul, tu ai scris cu mult înainte şi eventual mult mai bine. Al doilea mod de inadecvare este să nu te pricepi la domeniu, sau să nu înţelegi exact ideile autorului. Această situaţie este mai frecventă în cazul eseurilor ştiinţifice.
După această lungă şi plicticoasă introducere am să trec la fapte. Ieri (13/06/14) am participat la lansarea cărţii „Demonul amiezii – o anatomie a depresiei” de Andrew Solomon. Am citit cartea în urmă cu câţiva ani, din motive personale şi profesionale. Vă asigur că este excepţională! Grea, plină de informaţii ştiinţifice şi de experienţe umane duse până la limita suicidului, dar excepţională. Autorul american şi-a prezentat cartea şi experienţa personală, iar invitaţii români au spus multe lucruri frumoase dar şi unele naivităţi sau enormităţi. De exemplu, un tânăr de viitor, bine informat şi evident bine intenţionat, a sugerat ca toţi privilegiaţii care citesc cartea ar trebui să-i instruiască pe cei dezavantajaţi ce este depresia. În felul acesta, speră el, s-ar îmbunătăţi soarta celor din urmă. Apelul la voluntariat este lăudabil şi necesar în scumpa noastră patrie, dar eu mă tem instinctiv de entuziasmul amatorilor. Niciun cuvânt despre faptul că depresia este obiectiv de sănătate publică şi că medicii de familie au obligaţia, prin contract cu asigurările, să o depisteze. O altă distinsă personalitate, luată de val, a emis o enormitate: „depresia este o valoare la care nu ar trtebui să renunţăm aşa uşor”. Depresia poate fi eventual „valorizată” de un om de geniu, sau cel puţin talentat, dacă nu se sinucide şi îşi revine. Pentru restul omenirii este doar o suferinţă oribilă şi invalidantă. Dacă ar fi să adâncesc analiza, m-aş întreba de ce continuăm să suferim de depresie şi de ce evoluţia biologică nu i-a eliminat pe depresivi? Adică, dacă depresia are vreun rost bilogic. Răspunsul e complicat, dar în esenţă depresia te obligă să renunţi, să faci pasul înapoi, atunci când scopurile tale sunt mult peste nivelul posibilităţilor. În ultimă instanţă, blocându-te, depresia îţi conservă energiile limitate şi îţi salvează viaţa. Sau cum spunea un distins filozof: „depresia te ajută să supravieţuieşti prăbuşirii iluziilor”.
Andrew Solomon – Demonul amiezii, o anatomie a depresiei; Editura Humanitas, 2014
Dr. Oană Sever-Cristian
PS: „Se uită în sus şi în jos îngrijorat, oftează pentru că niciun frate nu vine să-l vadă, iese deseori din chilie, se uită mereu la soare ca şi cum acesta s-ar mişca prea lent spre apus, şi astfel o confuzie iraţională pune stăpânire pe mintea lui ca un întuneric dezgustător.” Sf. Ioan Cassian, sec.V al erei creştine.

Reclame