Monthly Archives: iulie 2014

Progresul neabătut al medicinei!

Lumina palidă a monitorului ilumina chipul concentrat al doctoriţei. Transductorul se plimba lent pe pieptul pacientei. Doamna X, din vechea familie boierească cu acelaşi nume, se gândea la strămoşii ei care ar fi putut trăi şi înfăptui multe pentru ţară, dacă ar fi beneficiat de tehnologia medicală modernă. Pasiuni politice, pasiuni amoroase, persecuţii, emigrări, excese, au făcut să stea inima multor boieri de stirpe. În familia doamnei X toţi au murit de boli mai mult sau mai puţin legate de inimă. Nici ea nu face excepţie, deşi nu se gândise la asta. Noroc cu medicul de familie care a auzit un zgomot anormal la una din valvele inimii. A urmat trimiterea la ecografie cardiacă, dar unde să găseşti urgent cardiolog în mijlocul verii? Bineînţeles la privat.
Ecranul s-a stins, iar imprimanta a început să ţârâie uşor. Doamna X se ridică încet şi începe să se îmbrace. Ca să depăşescă momentul de stânjeneală încearcă să lege o conversaţie cu doctoriţa:
– Impresionante aparatele dumneavoastră.
– Nu sunt ale mele!
– Mă rog, vroiam să zic aparatele cu care lucraţi…
– ….
– În fine doamna doctor, mai am de trăit, ce credeţi?
– Nu ştiu!
– Bine dar ce vă spun aparatele, am vreun defect la inimă, sau doctorul de familie s-a înşelat?
– Asta o să vă spună doctorul!
– Bine dar dumneavoastră nu sunteţi doctor?
– Nu aţi plătit consultaţie, ci doar ecografie!
– Aaa.., mă scuzaţi, dar nu am ştiut, am crezut că ecografia şi consultaţia se fac împreună…pot plăti imediat şi consultaţia.
– Inutil. Nu pot să vă spun nimic pentru că am programat alt pacient peste 5 minute, bună ziua!
Ţin în mână buletinul cu rezultatul ecografiei doamnei X. Un lung şir de acronime şi prescurtări este însoţit de un lung şir de cifre. Nu ştiu pe de rost dimensiunile şi valorile de flux prin diversele valve ale inimii. Pacienta, evident îngrijorată, mă priveşte atent. Aşteaptă de la mine verdictul! Gândurile încep să mi se învârtească în cap: femeia e bine,… n-are niciun simptom,… ia doar un tratament pentru osteoporoză,…aaa şi uite FE (fracţia de ejecţie, indicele global al funcţionării inimii) este de 60% (singura cifră pe care o ţin minte la eco-cardio)…slavă Domnului e normal! Şi eu şi pacienta suntem salvaţi!
– Doamna X n-o să vi se tragă de la inimă, o să-i depăşiţi în longevitate pe toţi strămoşii dumneavoastră!
– Mulţumesc domnule doctor, atâta doream să ştiu. Se ridică să plece, dar se întoarce în dreptul uşii…spuneţi-mi, vă rog, doctoriţa de la ecograf de ce n-a putut să-mi spună atâta lucru? Nu mai aşteaptă răspunsul şi iese…
Răsuflu uşurat, mai iau o gură de cafea… următorul pacient vă rog!
Intră un tip pedant, dar anxios şi evident grăbit:
– Domnul doctor nu vreau să vă răpesc timpul inutil, recomandaţi-mi un cardiolog bun, dar nu la stat ci la privat, că au aparate bune şi dau un ban, dar mă rezolvă!

Dr. Oană Sever Cristian


Epoca de aur…

…a omenirii chiar a existat. Nu, nu a fost perioada comunistă. A fost mult mai demult, în Paleoliticul Superior (40.000 – 25.000 îCh) şi nici înainte şi nici după nu am dus-o mai bine ca specie. Cu toate că longevitatea medie era relativ mai scurtă, cei care supravieţuiau infanticidului şi încăierărilor ocazionale atingeau 60-70 de ani. Deşi tehnologia era primitivă (piatră şlefuită) era uniform distribuită, adică niciun grup uman nu era mai bogat sau mai puternic decât altul de aceleaşi dimensiuni. Grupurile umane variau între 15 şi 150 de oameni care se cunoşteau toţi între ei şi mai erau şi înrudiţi. Oamenii erau bine hrăniţi (cu carne, lapte, brânză, ouă, fructe şi legume proaspete), deoarece vânatul era din abundenţă, iar ei migrau sezonier. Bolile infecţioase erau cu totul accidentale. Ele au apărut odată cu domesticirea animalelor care sunt sursa acestor boli. Astăzi omenirea împarte 65 de boli infecţioase cu câinii, 50 cu bovinele, 46 cu oile şi caprele şi 42 cu porcii. Aceşti vânători-culegători ancestrali nu erau chinuiţi nici de obezitate, nici de poluare şi boli legate de fumat şi erau activi şi sănătoşi până aproape de final.
Cultura şi tehnologia moderne ne-au adus confort, dar şi suferinţa prilejuită mai ales de distribuţia lor foarte inegală. Suma totală de bunăstare umană este astăzi incoparabilă cu cea din paleolitic, dar fericirea s-ar putea să fie mai mică!
Dr. Cristian Sever Oană


Victoria berbecului sindical, sau de ce vom rămâne un popor de oi!

Sindicatele din învăţământ, unite în cuget şi simţiri pentru prima dată după Revoluţie, au obţinut o mare victorie. Au reuşit să elimine din legea învăţământului orice elemente de competiţie şi libertate de iniţiativă.
De la bun început trebuie să felicităm PSD, care a dovedit că este singurul partid din România care acţionează consecvent cu ideologia sa, adică redistribuirea bogăţiei sociale. Nu producerea, ci redistribuirea bogăţiei se află în centrul ideologiei de stânga. Că în absenţa producerii bogăţiei ai din ce în ce mai puţin de redistribuit, nici nu contează atâta timp cât păstrezi aparenţa de egalitate. Desigur elita politică este exceptată de la principiul egalităţii.
Să vedem deci ce înseamnă învăţământul românesc pentru actorii implicaţi, populaţie, sindicate, partide de stânga.
Pentru populaţie înseamnă „diplome la tot poporul”. Este profund inechitabil ca unii să aibă studii universitare şi doctorate, iar alţii nu. Deci se vor ţine atâtea sesiuni de bacalaureat, normale sau speciale, până trece toată lumea. Se vor acorda atâtea titluri de doctorat câte cere piaţa. Asta ca să nu mai zică răuvoitorii că stânga nu e sensibilă la cererile pieţei!
Pentru sindicatele din învăţământ înseamnă perpetuarea de locuri de muncă proaste, dar călduţe şi sigure. Mai înseamnă şi creşterea puterii, deoarece cotizaţia de membru se reţine automat din leafa profesorului. Deci nişte oameni înregimentaţi şi supuşi vor produce alţi oameni înregimentaţi şi supuşi. Învăţământul preuniversitar va produce marfă pentru învăţământul universitar, care va produce pe stoc. Adică posesori de diplome care nu ştiu să facă nimic şi nu sunt necesari pe piaţa muncii, care se presupune că e concurenţială.
Pentru PSD, şi stânga în general, înseamnă perpetuarea la putere. O populaţie cu voinţa şi ambiţia anesteziate, aşteaptă de la partidul stat „totul”. Adică aşteaptă redistribuirea bogăţiei sociale atâta câtă este. Deci poporul votează pe cei ce promit redistribuirea, iar partidul se asigură că oamenii rămân dependenţi de redistribuire. Prin educaţie şi prin legi îi descurajează să devină independenţi economic faţă de stat. Iniţiativa personală este înăbuşită din faşă, prin cultivarea supuşeniei în şcoală şi prin impozite excesive la maturitate. Deci, în urma modificării legii învăţământului prin ordonanţă de urgenţă, avem toate şansele să rămânem un popor de oi cu drept de vot!
Dr. Oană Sever-Cristian


Darul Henriettei

Ca multe alte probleme medicale, cancerul nu are un început bine precizat şi nici un sfârşit clar. Dar dacă tot trebuie să începem de undeva vă propun iarna anului 1951. O tânără femeie de 31 de ani, mamă a cinci copii, a fost supusă unei biopsii de rutină pentru o formaţiune cervicală. Piesa anatomică a fost împărţită în două, jumătate a mers la laboratorul de anatomie patologică, iar cealaltă jumătate a mers la laboratorul de cercetare al Universităţii Jonhs Hopkins. Acolo cercetătorii George şi Martha Gey căutau de mai mulţi ani să găsească o celulă umană capabilă să crească la nesfârşit în condiţii de laborator. Cercetarea lor avea să ajungă la liman odată cu acea piesă de biopsie. Din păcate, laboratorul de anatomie patologică a confirmat că era vorba de un cancer, şi în ciuda operaţiei de extirpare şi a radioterapiei, pacienta a murit opt luni mai târziu. În ziua morţii ei, în octombrie 1951, George Gey a apărut la televiziunea naţională din Statele Unite şi a anunţat că a început o nouă eră în cercetarea medicală. El a explicat că, pentru prima dată, era posibil să creştem celule umane încontinuu în laborator. Linia celulară pe care el a creat-o a fost botezată „celula HeLa” în memoria Henriettei Lacks, nefericita a cărei biopsie a făcut totul posibil. În următorii 60 de ani cercetătorii au dezvăluit treptat secretele care asigură nemurirea celulelor canceroase.
Cei care au condus-o pe Henrietta Lacks pe ultimul drum, la mica fermă de tutun a familiei din Virginia, nu au ştiut că o parte a ei a devenit nemuritoare. Micuţa piesă biopsică păstrată în laborator a schimbat pentru totdeauna cursul ştiinţei şi ne-a ajutat să înţelegem diferenţele dintre celulele normale şi cele canceroase. Aceste diferenţe sunt pe cale să ne explice şi cum, şi de ce îmbătrânim. Probabil că darul Henriettei constă în înţelegerea faptului că blestemul nemuririi celulelor canceroase ascunde secretul prelungirii vieţii noastre.
Dacă vă pasionează subiectul, mult mai multe informaţii şi fapte relevante veţi găsi în cartea „Împăratul tuturor bolilor – o biografie a cancerului” de Siddhartha Mukherjee, Editura All. Cartea, excepţională, a primit premiul Pulitzer în 2011. Este un exerciţiu mintal superior pe care îl puteţi face în vacanţă ca să nu pierdeţi contactul cu medicina. Adică rămâneţi medici şi în vacanţă. Cărţile poliţiste sau de dragoste le puteţi citi în cursul anului, căci nu vă cer un efort intelectual.
Dr. Sever-Cristian Oană