Sărutul zânei

În povestea lui Hans Christian Andersen, eroul sărută  zâna de gheață ca să se răzbune pe presupusele infidelități ale iubitei. Chiar dacă ulterior se răzgândește și se împacă cu iubita, nu mai există cale de întoarcere și eroul moare.

Mă tot gândesc la basmul lui Andersen și îmi răsună în urechi muzica baletului  lui Stravinsky de când ne-a lovit Pandemia.  Cine să fie eroul și cine zâna? Mă rog cu eroul e ceva mai simplu, este medicul, iar iubita lui este medicina. Dar cine este zâna de gheață? În cazul ăsta lucrurile sunt mai complicate așa că am să pornesc pe altă cale.

Până la pandemie, și mai ales după tragedia de la Colectiv stima societății românești față de medici era la cote nemaiîntâlnit de scăzute. Acuzațiile de corupție, sau de-a dreptul de incompetență, au produs multă amărăciune și insomnii majorității medicilor cinstiți  care trudesc din greu în țara asta. Mulți s-au gândit să abandoneze fie medicina, fie țara. Cum poți să-ți dedici viața sănătății oamenilor când aceștia te privesc cu neîncredere sau dispreț? Situația era cu atât mai nedreaptă cu cât nu medicii erau de vină ci managerii și politicienii. Și aici ajungem la cheia problemei, datorită medicalizării vieții, medicii erau trași la răspundere pentru incompetența politicienilor. Medicalizarea vieții constă în amestecul medicinei în probleme sociale sau de viață privată care în esență nu au treabă cu medicina. De la tradițiile culinare până la obicieiurile sexuale medicina crede că are ceva de spus. Mulți medici se bucură încă să dea sfaturi privind câtă sare să aibă varza murată, câte grade să aibă țuica și câtă grăsime intră într-un cârnat, cum să bei vinul, cu ce să te îmbraci la munte și cum să faci sex cu riscuri minime. Ridicolul maxim este atins de instituțiile statului care cer medicului adeverințe pentru mers la școală/stat acasă, mers la sport/scutit de sport, intrare la masterat/amânare de examen și căsătorie. Din păcate medicii nu sesizează ipocrizia statului. Statul și societatea folosesc medicina și medicii pentru a valida ”științific” decizii care sunt de fapt politice. Când resursele sunt limitate datorită neglijenței sau incompetenței politice și administrative, pui medicii să facă un protocol de ”bună practică”. Raționalizarea nu mai este consecința slabei administrări ci rezultatul analizei științifice a medicilor. Nu investești un leu în secții de ATI, nu-i nimic, găsești niște medici să facă un protocol de acces al bolnavilor în aceste secții. Faci o lege proastă și demotivantă a donării de organe, nu-i nimic, faci o comisie medicală care alege cine primește sau nu dreptul la transplant. Nu ai cumpărat suficiente vaccinuri, nu-i nimic, medicii de familie vor face liste de priorități.  Confuzia voită și bine întreținută este între datoria morală a medicilor de a face bine și datoria administrativă a societății de a oferi mijloacele necesare. Când nu vrei sau nu ești capabil să asiguri resursa dai vina pe medici pentru risipă, cum făcea un fost președinte al României. Medicalizarea vieții conține deci intrinsec riscul ca medicii și medicina să plătească pentru eșecurile societății, administrative și politice. Odată cu Pandemia medicalizarea vieții a atins culmi de neimaginat. Medicii trebuie să ne spună până și cum să ne salutăm prietenii! Situația poate fi acceptabilă pe termen limitat și cât mai scurt posibil. Acest delir al medicalizării vieții trebuie să înceteze imediat ce pericolul a devenit acceptabil. Problema este însă că unor politicieni le convine (scapă de răspundere), iar unor medici le place (sunt vedete). Costurile însă le vor plăti doar medicii pentru că, nu-i așa, la recomandarea lor s-au decis măsurile!

Revenind la basmul lui Andersen și baletul lui Stravinsky, cred că zâna de gheață este politicul. Medicii nu ar trebui să-și trădeze iubita medicină din cauza unor frustrări trecătoare și nici pentru o faimă îndoielnică. Urmează alegeri pentru Colegiul medicilor și aud cu bucurie că s-au înscris în cursă mulți tineri. Sper că vor dori să slujească și să apere breasla medicală și nu doar să-și facă o bază de putere pentru a accesa politicul. Prima grijă a noii conduceri ar fi să încerce de-medicalizarea vieții în interesul societății și al medicilor. Sărutul zânei este mortal indiferent la ce nivel te afli!

Dr. Oană Sever-Cristian